În curând.

ACȚIUNE ȘI MECANISM - Anti-ulcer peptic, inhibitor al pompei H+/K+. Omeprazolul este un benzimidazol care acționează ca un inhibitor specific, necompetitiv și ireversibil al pompei de protoni (PPI) sau H+/K+ ATPazei, situată pe suprafața celulei parietale gastrice. Blocarea acestei pompe de protoni previne producerea de acid gastric, atât bazal, cât și ca răspuns la un stimul, indiferent de stimul (acetilcolină, gastrină sau histamina). Omeprazolul este un amestec racemic de doi stereoizomeri, S-omeprazol (esomeprazol, activ farmacologic) și R-omeprazol (fără activitate asupra producției de acid). Omeprazolul este un promedicament slab asemănător bazei care, după absorbție, este distribuit în întregul organism, în special în lumenul canaliculilor secretori ai celulei parietale. Acolo, în prezența unui mediu acid, suferă o reacție chimică neenzimatică, dând naștere la forma activă, un derivat complet hidrofil de sulfonamidă, care tinde să se acumuleze în canalicule și să se lege de pompa de protoni prin legături disulfurice cu reziduurile de cisteină ale lanțului alfa luminal. Datorită formării legăturilor covalente, singura modalitate prin care celula parietală își poate recupera activitatea secretorie este prin sintetizarea unor noi pompe, ceea ce durează mult și explică durata lungă a efectelor IPP, care pot dura până la 4 zile după administrarea unei singure doze, în ciuda t1/2 lor scăzută. Administrarea unei doze de 20 mg de omeprazol a dus la o reducere cu 70% a secreției acide induse de pentagastrină la 24 de ore după administrare. Efectele asupra producției de acid încep să apară în decurs de 2 ore, deși poate dura până la 5 zile pentru a obține o activitate antiulceroasă maximă. Efectele sale pot fi prelungite, iar unele studii au observat o inhibare a secretiei acide de 26% (20 mg) si 48% (24 ore) dupa administrare. AVERTIZĂRI SPECIALE - Se recomanda confirmarea vindecarii ulceratiilor prin endoscopie inainte de intreruperea tratamentului. - IPP pot masca simptomele tumorilor digestive ale esofagului sau stomacului. Se recomandă monitorizarea atentă la pacienții tratați cu IPP pe perioade prelungite, care depășesc 1 an. Dacă pacientul prezintă simptome precum pierderea în greutate semnificativă și inexplicabilă, vărsături frecvente, disfagie, hematemeză sau melenă, se recomandă un diagnostic diferențial. - In caz de diaree severa si prelungita, se va investiga posibila infectie cu Clostridium difficile. - Tratamentul pe termen lung cu IPP a dus rareori la hipomagnezemie severă, care poate fi asociată cu hipocalcemie. Dacă pacientul prezintă simptome precum slăbiciune, amețeli, tetanie, convulsii sau aritmie cardiacă, trebuie măsurate nivelurile de magneziu. Dacă hipomagnezemia persistă, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie administrat un supliment de magneziu. - Medicamentele antiulceroase pot interfera cu diagnosticul tumorilor neuroendocrine prin creșterea nivelului markerului specific cromogranină A (CgA), ducând la fals negative. Întrerupeți medicamentul antiulcer cu cel puțin 5 zile înainte de testare, iar dacă nivelurile nu s-au normalizat, repetați testul la 14 zile după întreruperea tratamentului. - Monitorizare: * Nivelurile inițiale și periodice de magneziu la pacienții tratați pe perioade lungi cu omeprazol, tratați cu digoxină sau cu medicamente care ar putea provoca hipomagnezemie, cum ar fi diureticele. SENIORI Nu au fost descrise probleme specifice la vârstnici care necesită ajustarea dozei. SFATURI PENTRU PACIENȚI - Nu întrerupeți tratamentul până când medicul dumneavoastră nu vă spune acest lucru, chiar dacă simptomele au dispărut. Întreruperea prea devreme a tratamentului ar putea duce la revenirea simptomelor. - Spuneți medicului dumneavoastră despre orice medicamente pe care le luați. - Spuneți medicului dumneavoastră și/sau farmacistului dacă prezentați oricare dintre aceste simptome: * Diaree intensa si/sau persistenta. * Pierdere în greutate semnificativă și inexplicabilă, vărsături frecvente, dificultăți la înghițire sau prezența sângelui în vărsături sau scaun. * Oboseală inexplicabilă, amețeli, rigiditate musculară, convulsii sau aritmii cardiace. * Apariția leziunilor cutanate, în special în zonele expuse la soare, însoțite de dureri articulare. CONTRAINDICAȚII - Hipersensibilitate la omeprazol, orice alt IPP sau orice altă componentă a medicamentului. - Tratament concomitent cu nelfinavir (vezi Interacțiuni – Inhibitori de protează). EFECTE LA CONDUCERE Nu pare să aibă efecte secundare semnificative. Amețelile sunt mai puțin frecvente, iar vederea încețoșată și vertijul sunt rareori observate. SARCINA Siguranța animalelor : Omeprazolul nu a provocat teratogenitate atunci când a fost administrat la șobolani sau iepuri gestante la doze de 345 și 172 DMRH, deși s-a înregistrat o creștere a mortalității fetale. Siguranța la om : Siguranța gestațională a IPP (inclusiv lansoprazol, omeprazol și pantoprazol) a fost evaluată în mai multe studii clinice și meta-analize și nu au fost găsite efecte teratogene sau embriotoxicitate, deși acestea nu pot fi excluse complet, în special în cazul reacțiilor adverse fetale rare sau cu debut întârziat. Cu toate acestea, pe baza informațiilor obținute din studiile pe animale, riscul nu este considerat foarte mare. Omeprazolul traversează placenta. Se recomandă utilizarea cu prudență, limitându-i utilizarea la situațiile în care nu există alternative terapeutice mai sigure, iar beneficiile depășesc potențialele riscuri. Efecte asupra fertilităţii : Nu au fost efectuate studii specifice asupra efectelor sale asupra fertilităţii. FARMACOCINETICĂ Omeprazolul este un promedicament, iar după absorbție și distribuție în celula parietală, este transformat printr-o reacție chimică catalizată într-un mediu acid în derivatul activ de sulfonamido. INDICAȚII - Tratamentul pe termen scurt al simptomelor [REFLUX GASTROESOFAGIAN], cum ar fi [HIPERACIDITATEA GASTRICĂ] sau regurgitarea acidă la adulți. INTERACȚIUNI - anticoagulante orale. Au fost raportate cazuri de creștere a INR la pacienții tratați cu un anticoagulant și un IPP. Se recomandă prudență la utilizarea acestui medicament, cu monitorizarea INR. - Clopidogrel. Dozele mari de omeprazol pot scădea efectul clopidogrelului prin inhibarea transformării mediate de CYP2C19 a omeprazolului în metabolitul său activ (deși poate exista un alt mecanism, deoarece clopidogrelul are mai multe căi metabolice). Se recomandă evitarea asocierii omeprazolului cu clopidogrel. Pantoprazolul și, într-o măsură mai mică, lansoprazolul și rabeprazolul, pot fi alternative mai sigure. - Disulfiram. A fost raportat un caz de reacție catatonică atunci când este combinat cu omeprazol. - Medicamente cu absorbție dependentă de pH. Creșterea pH-ului produsă de medicamentele antiulceroase ar putea modifica absorbția anumitor medicamente prin promovarea sau reducerea dizolvării acestora în mediul apos a conținutului gastric. Astfel, s-a observat o creștere a absorbției digoxinei, precum și o reducere a absorbției antifungicelor azolice (itraconazol, ketoconazol, posaconazol), micofenolat mofetil, rilpivirină, vitamina B12 și inhibitori ai tirozin kinazei (dasatinibtinib, gerlobtinib, gerlobtinib, erlobtinibtinib, micofenolat mofetil, rilpivirină, vitamina B12). pazopanib). Toxicitatea digoxinei este rară, dar având în vedere efectele sale grave, se recomandă prudență la pacienții vârstnici tratați cu doze mari. Se recomandă monitorizarea nivelului plasmatic de digoxină. - Inductori/inhibitori enzimatici. Omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 și, într-o măsură mai mică, de CYP3A4, astfel încât concentrațiile plasmatice ale acestuia ar putea fi modificate de inhibitori puternici (fluconazol, fluvoxamină, ticlopidină) sau inductori (rifampicină) ai ambelor izoenzime. Există și anumite riscuri cu medicamentele care afectează doar o singură izoenzimă, în special CYP2C19, care este cea mai predominantă. Ajustarea dozei nu este considerată necesară, deoarece efectul ar fi similar cu cel observat la metabolizatorii lenți, dar ar putea fi mai semnificativ în cazurile de insuficiență hepatică severă și tratament pe termen lung. - Inhibitori de protează (IP). IPP pot modifica nivelurile plasmatice ale anumitor IP, fie prin creșterea pH-ului, fie prin inhibarea CYP2C19. Au fost raportate reduceri semnificative ale concentraţiilor plasmatice de nelfinavir şi atazanavir. Administrarea concomitentă cu nelfinavir este contraindicată, iar asocierea cu atazanavir nu este recomandată. Dacă această combinație nu poate fi evitată, se recomandă creșterea dozei de atazanavir de la 300 la 400 mg. Cu toate acestea, această creștere a dozei nu a contracara pe deplin efectul asupra concentrațiilor plasmatice de atazanavir, astfel încât răspunsul pacientului trebuie evaluat. A fost descrisă o creștere a nivelurilor de saquinavir de până la două ori. În cele din urmă, nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative atunci când a fost combinat cu amprenavir, darunavir, fosamprenavir, lopinavir sau tipranavir. - Metotrexat. IPP pot crește concentrațiile serice de metotrexat. - substraturi CYP2C19. Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, astfel încât poate crește concentrațiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de acest sistem, cum ar fi anumite antidepresive triciclice (clomipramină, imipramină), cilostazol, citalopram, diazepam, fenitoină, voriconazol sau warfarină. Poate fi necesar să se reducă dozele acestor medicamente, mai ales în cazul terapiei cu IPP la cerere. În cazul fenitoinei și warfarinei, ar fi de asemenea recomandabil să se monitorizeze nivelurile plasmatice ale acestora la începerea și încheierea tratamentului cu omeprazol. - Tacrolimus. Au fost raportate niveluri serice crescute de tacrolimus atunci când a fost administrat cu omeprazol. Nu au fost găsite interacțiuni medicamentoase atunci când sunt asociate cu antiacide, beta-blocante (metoprolol, propranolol), domperidonă, fluorochinolone sau teofilină. LACTATIA Siguranța animalelor : Administrarea la șobolani care alăptează (35-345 MDRH) a fost asociată cu creșterea redusă în greutate a puilor. Siguranța la om : Omeprazolul este excretat în laptele matern, atingând niveluri de 7% din doza zilnică totală a mamei. Consecințele potențiale pentru sugarul care alăptează sunt necunoscute, deși trebuie menționat că IPP sunt acid-labili, motiv pentru care se administrează oral în forme gastrorezistente. Se recomandă întreruperea alăptării sau evitarea administrării acestora. REGULI DE ADMINISTRARE CORECTĂ - Capsule gastrorezistente: Înghițiți întregi cu o jumătate de pahar de lichid. Nu le mestecați, zdrobiți sau rupeți. Dacă pacientul are dificultăți în înghițirea capsulelor, acestea pot fi deschise și aspirate, sau conținutul poate fi suspendat într-o jumătate de pahar de apă plată, suc de fructe sau alimente moi, cum ar fi sosul de mere. Suspensia cu granule trebuie băută imediat sau în decurs de 30 de minute. Apoi, umpleți paharul până la jumătate cu apă și beți conținutul. Granulele nu trebuie mestecate sau zdrobite. Nu se recomandă suspendarea granulelor în lapte sau apă carbogazoasă. Administrare cu alimente: se administreaza de preferat pe stomacul gol, la prima ora dimineata. POSOLOGIE ADMINISTRAREA ORALA - Adulti: DOZE ÎN INSUFICIENȚA HEPATICA In mod normal este suficienta o doza de 10-20 mg/24 h. DOZARE ÎN INSUFICIENȚA RENALĂ Nu este necesară ajustarea dozei. PRECAUȚII - [INSECȚIA HEPATICA]. Insuficiența hepatică poate crește expunerea prin reducerea efectului hepatic de primă trecere și scăderea eliminării prin reducerea metabolismului. Cu toate acestea, s-a demonstrat că omeprazolul nu se acumulează la acești pacienți atunci când este administrat o dată pe zi. Se recomandă prudență. Pacienții cu insuficiență hepatică pot necesita o doză de întreținere mai mică. - [INFECȚII DIGESTIVE]. Creșterea pH-ului gastric produsă de medicamentele antiulceroase ar putea favoriza colonizarea tractului digestiv de către anumite microorganisme patogene, precum Salmonella, Campylobacter și chiar Clostridium difficile la pacienții internați. Se recomandă un diagnostic diferențial de [COLITA PSEUDOMEMBRANĂ] la pacienții tratați cu un medicament antiulcer care dezvoltă diaree severă. - [DEFICIENTA DE CIANOCOBALAMINĂ]. Creșterea pH-ului produsă de medicamentele antiulceroase ar putea scădea absorbția cianocobalaminei, de aceea se recomandă să se țină seama de ea la persoanele cu rezerve scăzute de această vitamină, precum la pacienții cu [MALNUTRIȚIE] sau diete vegetariene stricte fără suplimentarea acestei vitamine, sau situații în care absorbția acesteia ar putea fi redusă, cum ar fi [ALCOOLISTOL CRONIC], [ALCOOLESTINALUL CRONIC] sau situații care pot duce la MAALNUTRIȚIE. malabsorbție, cum ar fi [BOALA INFLAMATORIA intestinului] sau proceduri chirurgicale majore ale sistemului digestiv. - [HIPOMAGNEZEMIE]. Tratamentul cu IPP a fost asociat cu cazuri severe de hipomagneziemie, care pot fi asociate cu [HIPOCALCEMIE]. Frecvența sa nu a fost estimată, dar este considerată rară. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare utilizarea pe scară largă a acestor medicamente, astfel încât impactul lor clinic ar putea fi semnificativ. Majoritatea pacienților care au prezentat hipomagnezemie au fost în tratament de lungă durată (cel puțin 3 luni și în primul rând 1 an). Nivelurile de magneziu trebuie monitorizate la începutul tratamentului și periodic pe parcursul tratamentului la pacienții care urmează un tratament pe termen lung cu IPP, digoxină sau medicamente care ar putea provoca hipomagnezemie, cum ar fi diureticele. Dacă apar simptome de hipomagneziemie, cum ar fi oboseală, amețeli, tetanie, delir, convulsii sau aritmie cardiacă, se vor determina nivelurile de magneziu. Hipomagnezemia răspunde la întreruperea IPP și la suplimentarea cu magneziu. - [OSTEOPOROZA]. Administrarea IPP în doze mari și pe perioade prelungite (> 1 an) a fost asociată cu un risc crescut de fracturi de șold, încheietura mâinii și vertebrale, în special la persoanele în vârstă și la cei cu factori de risc. Prin urmare, femeile cu osteoporoză sunt sfătuite să primească tratament și un aport adecvat de calciu și vitamina D. - [PNEUMONIE]. Tratamentul cu IPP a fost asociat cu cazuri de pneumonie, inclusiv pneumonie dobândită în comunitate (PAC), pneumonie interstițială și pneumonie nosocomială. Riscul pare să fie mai mare la pacienții care tocmai au început tratamentul (în special pentru < 2 zile) decât la pacienții cu tratament pe termen lung. - [LUPUS ERITEMATOS CUTANAT SUBACUT] (SCLE). IPP au fost asociate cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut. Dacă apar leziuni ale pielii, în special în zonele expuse la soare, însoțite de artralgie, luați în considerare întreruperea tratamentului. Pacienții cu SCLE din cauza unui IPP pot prezenta din nou această afecțiune dacă primesc un IPP diferit. - Interferențe analitice. Creșterea pH-ului gastric indusă de medicamentele antiulceroase poate crește nivelurile plasmatice ale gastrinei (care revin de obicei la valoarea inițială în 4 săptămâni de la întreruperea tratamentului) și cromograninei A (CgA). CgA este un marker specific pentru tumorile neuroendocrine, astfel încât medicamentele antiulceroase ar putea duce la fals pozitive atunci când sunt utilizate în teste de diagnostic. Prin urmare, orice medicament antiulcer trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile înainte de testarea CgA. Dacă nivelul CgA nu s-a normalizat în această perioadă, testul trebuie repetat la 14 zile după întreruperea medicamentului antiulcer. - Tratament pe termen lung. Medicamentele antiulceroase elimină simptomele asociate cu tulburările acide, care sunt frecvente în afecțiunile maligne precum cancerul de stomac sau cancerul esofagian. Prin urmare, există riscul de a întârzia diagnosticarea acestor afecțiuni. Se recomandă ca pacienții care primesc tratament prelungit, care durează mai mult de un an, să fie monitorizați regulat și să fie sfătuiți să raporteze prezența altor simptome asociate cu aceste neoplasme, cum ar fi pierderea în greutate semnificativă și inexplicabilă, vărsături recurente, disfagie sau vărsături cu sânge sau scaun. Dacă se suspectează un proces digestiv grav, se recomandă un diagnostic diferențial. PRECAUȚII PRIVIND EXCIPIENȚI - Acest medicament conţine zaharoză. Pacienții cu [INTOLleranță la fructoză] ereditară, malabsorbție la glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să ia acest medicament. REACȚII ADVERSE Reacțiile adverse ale omeprazolului par a fi independente de doză. Cele mai frecvente sunt de natură digestivă, precum și durerile de cap. În studiile efectuate, profilul de siguranță la copii a fost similar cu cel raportat la pacienții adulți. Nu există date de siguranță pe termen lung la copii și nici date privind efectele asupra creșterii. Reacțiile adverse sunt descrise în funcție de fiecare interval de frecvență, luând în considerare foarte frecvente (>10%), frecvente (1-10%), nefrecvente (0,1-1%), rare (0,01-0,1%), foarte rare (<0,01%) sau cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). - Digestive: frecvente [GRAȚE] și [VĂRĂTURĂ], [DUREREA ABDOMINALĂ], [CONSTIPAȚIE], [DIAREE], [FLATULENȚĂ]; rare [GURA USCATA], [STOMATITA], [CANDIDIOZA]; frecvență necunoscută [PANCREATITĂ]. - hepatică: mai puțin frecvente [transaminazele crescute]; rare [hepatită] cu sau fără [icter]; foarte rare [insuficiență hepatică], [encefalopatii hepatice] la pacienții cu boală hepatică preexistentă; frecvență necunoscută [colestază]. - Cardiovasculare: frecvență necunoscută [HIPERTENSIUNE ARTERIALA], [PALPITAȚII], [ANGINA PECTORIALĂ], [SINDROMUL RAYNAUD]. - Neurologic/psihologic: frecvente [DUREREA DE CAP]; mai puțin frecvente [AMEȚEȚE], [PARESTEZIE], [SOMOLENT], [INSOMNIE]; rare [NERVOSITATE], [CONFUZIE], [DEPRESIE], [DISGEUZIE]; foarte rare [HALUCINAȚII], [AGRESIVITATE]; frecvență necunoscută [ATAXIA]. - Respiratorie: frecvente [TUSE], [INFECȚIE RESPIRATORIE]; rare [SPASM bronșic]; frecvență necunoscută [PNEUMONIE]. - Genito-urinar: rare [NEFRITA INTERSTIALA]; foarte rar [GINECOMASTIE]; frecvență necunoscută [GALACTORREE], [CREȘTERE A CREATININEI SERICE]. - Dermatologice: mai puțin frecvente [DERMATITA], [PRURIT], [Eruptii cutanate], [URTICARIA]; rare [ALOPECIA], [REACȚII DE FOTOSENSIBILITATE]; foarte rare [ERITEM MULTIFORM], [NECROLIZA EPIDERMALĂ TOXICĂ], [SINDROMUL STEVENS-JOHNSON]; frecvență necunoscută [ANGIOEDEM]; frecvență necunoscută [LUPUS ERITEMATOS CUTANAT SUBACUT]. - Alergic: rare [REACȚII DE HIPERSENSIBILITATE], cu [FEBRA], [ANGIOEDEM] sau [ANAFILAXIE] și [LUPUS ERITEMATOS]. - Musculo-scheletice: frecvente [DURERE DE SPATE]; mai puțin frecvente [FRACTURĂ DE ȘOLD], [FRACTURĂ VERTEBRĂ] sau încheietura mâinii; rare [DUREREA MUSCULARĂ], [MIALGIE]; foarte rar [MIASTENIE]; frecvență necunoscută [RABDOMIOLIZĂ]. - Oftalmologic: rar [VEZIUNE ÎNCĂȘTĂ]; frecvență necunoscută [NEVRITĂ OPTICĂ], [NEUROPATIE OPTICĂ]. - Optică: mai puțin frecvente [VERTIGO]. - Hematologice: rare [leucopenie], [trombocitopenie]; foarte rare [agranulocitoză], [pancitopenie]; frecvență necunoscută [neutropenie], [anemie hemolitică] sau [anemie megaloblastică]. - Metabolice: rare [HIPONATREMIE]; frecvență necunoscută [HIPOMAGNEZEMIE], [HIPERCALCEMIE], [HIPOGLICEMIE], [HIPOKALEMIE], [DEFICIENȚĂ DE CIANOCOBALAMINĂ], [CREȘTERE ÎN GREUTĂ]. Hipomagnezemia se poate prezenta cu [ASTENIE], [AMETELE], [TETANIE], [DELIRIU], [CRIZE] sau [ARITMIE CARDIACA], printre altele. Dacă apar simptome, se vor determina nivelul de magneziu. Hipomagnezemia răspunde la întreruperea IPP și la suplimentarea cu magneziu. - Generale: frecvente [ASTENIE], [FEBRA]; mai puțin frecvente [EDEM MALEOLAR], [MALAISE]; rare [HIPERHIDROZA]. Supradozaj Simptome : Au fost administrate doze unice de până la 2400 mg, echivalent cu 120 MRHD. Nu au fost raportate reacții adverse grave sau ireversibile și, în majoritatea cazurilor, pacienții au prezentat simptome precum greață și vărsături, dureri abdominale, diaree, amețeli, cefalee, depresie, apatie sau confuzie. Măsuri de luat : - Antidot: Nu există un antidot specific. - Măsuri generale de eliminare: se administrează cărbune activat în cazurile de otrăvire foarte severă, deși acest lucru nu este de obicei necesar. Nu este de așteptat să fie ușor dializabil datorită legăturii mari de proteinele plasmatice. - Monitorizare: starea clinică a pacientului. - Tratament: simptomatic.